Istoria

În descrierile balneare din secolul al XIX putem citi deja despre faptul că mai multe lacuri sărate şi izvoare au impregnat cu sare deasă solul, iar oamenii s-au scăldat în apa călduţă şi sărată, acumulată în gropile săpate. Sovata devine în ce în ce mai cunoscut, ajunge să fie punctul preferat de întâlnire în rândul tinerilor din zona Mureş şi Odorhei. Printre altele aici s-au împrietenit Orbán Balázs şi Kövári László.

Datorită lui Bereczki Sándor şi Dósa Dániel s-au realizat planurile unei staţii balneare dotată cu un bazin, un restaurant şi cazare. Pornind de la aceste planuri Veress József a fost cel care a obţinut aprobarea pentru înfiinţarea unei staţiuni balneare din Sovata, baia Géra în apropierea Alsó-Sóköze. Această staţiune balneară a avut patru părţi, bazine de înot pentru bărbaţi şi pentru femei, baie publică şi baia cu cadă de şase cabine, iar în jurul staţiunii s-au construit mai multe vile dintre care unele pot fi văzute şi astăzi. Puţin mai târziu, datorită frecvenţei crescute, Veress József implică şi Lacul Negru din apropiere, care avea nămol cu efecte benefice, astfel se formează Baia de Sus şi de Jos. Între cele două băi s-a construit un drum din piatră cubică. Perioada de glorie a Băii Géra a fost între anii 1870 – 1880,  dotând astfel cu o marcă specială oraşul Sovata.

Oraşul Sovata îşi datorează adevăratul renume Lacului Ursu format la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1894 moşierul Sófalvi Illyés Lajos a obţinut dreptul de utilizare a lacului, în 1900 înfiinţat Sovata de Sus, iar peste un an a obţinut calificativul balnear. A cumpărat Baia  Veress aparţinând bisericii reformate, astfel toate băile din Sovata au fost administrate de el, deschizându-se astfel noi posibilităţi în dezvoltare.

Adevărata dezvoltare i se datorează construirii căilor ferate, adică prelungirea traseului Târgu Mureş – Sărăţeni până la Praid. Calea ferată a ajuns în Sovata în 1905 (în 1997 este desfiinţată).

Între anii 1905 -1909 numărul oaspeţilor s-a întreit, Sovata ajunge să fie una dintre staţiile balneare de rang înalt în toată ţara.
În jurul lacului s-au construit vile, baie caldă şi alee. S-au construit drumuri noi între sat şi staţiunea balneară, în 1906 s-a construit strada principală a oraşului Sovata, strada Rózsák (Rozelor) în valea secată a pârâului Aranybánya. În 1910 se deschide grădinăria staţiunii în curba Junger, pe moşia lui Bokor András şi a lui Sütő Árpád.

Între 1908 – 1910 s-a construit izvorul Mária, în memoria actriţei Jászai Mari care, în anii precedenţi a organizat baluri şi serate, iar cu banii adunaţi a sprijinit construirea sistemului de apă potabilă din Sovata.

În 1911pe teritoriul din preajma Lacului Ursu, a Lacului Mogyorosi şi a Lacului Negru se găsesc deja şase clădiri, adică Hotelul István, două vile, un retaurant, o cofetărie şi un oficiu poştal.

Dezvoltarea a fost împiedicată de Primul Război Mondial, pe 1 septembrie 1916 a început evadarea datorită apropierii frontului. Teritoriul a fost invadat de soldaţi bosniaci, unguri, apoi, cu trecerea frontului, şi de soldaţi români, aceştia cauzând daune grave la clădiri. Ard foarte multe clădiri printre care sala de tratament Illyés, hotelul de pe malul lacului şi vila Béldy.
Proprietarii şi-au abandonat imobilele, astfel între 1919 – 1920 aproape că s-a desfiinţat turismul balnear.

Întreprinderea balneară ruinată a fost cumpărată de Partidul Naţional Ţărănesc, iar în 1925 se înfiinţează întreprinderea Balneară din Sovata S.A.. Medicul principal al staţiunii a fost dr. Marius Sturza, aceasta fiind unul dintre acţionari principali. Începe o nouă dezvoltare.

În 1932 Sovata aşteaptă turiştii cu 110 de vile, 1600 de camere şi cu 2600 de paturi. Dintre toate acestea cel mai mare a fost Vila Bírák ( astăzi vila nr. 8 ) cu 30 de camere, bucătărie, cantină, terase şi popicărie. Distracţia pentru oaspeţi este asigurată de tarafe şi fanfara militară. Popularitatea staţiunii balneare s-a crescut datorită vizitei frecvent făcute de familia regală din România.

Schimbările apărute în urma celui De-al Doilea Dictat de la Viena nu au împiedicat dezvoltarea turismului balnear din Sovata.

Vechea clădire a băii a fost terminată până în anul 1940, clădire construită pe baza planurilor realizate de dr. Marius Sturza. La parter se găsesc cabine, iar la etaj băi cu cade şi cu cabine, băi de şezut, încăperi pentru …, institut medical, locuri pentru odihnă, restaurant şi un spaţiu pentru a face plajă.

Staţiunea balneară intră în posesia statului în 1948, iar în 1950 o soartă asemănătoare vor avea şi vilele. Întreţinerea acestora a însemnat probleme pentru consiliul local, asrfel multe clădiri au fost predate Ministerului Sănătăţii.

În 1953 110  de vile au fost frecventate în zona balneară, staţiunea de tratament la Lacul Ursu avea 30 de băi cu cadă şi de şezut, precum şi un spaţiu de tratament cu clismă, în Baia Géra au făcut baie în 12 căzi de lemn, iar în spaţiul de tratament de la Lacul Negru au făcut tratamente cu nămoluri. Totodată se construiesc alte drumuri noi din piatră cubică, se pune accent pe îngrijirea şi curăţenia staţiunii, iar grădiniile sunt îngrijite de grădinari.

Oaspeţii care au avut trimitere din partea sindicatelor şi activiştii partidului au beneficiat de recreere cu preţ redus sau gratis.
În 1960 instituţiile ţinutului balnear sunt constrânse şi reorganizate, marea majoritate a ţinutului nu mai constituia propritate a sindicatelor, ci intra în posesia statului.

În 1970 se construiesc alte patru mari hoteluri, ceea ce a contribuit la creşterea numărului turiştilor străini.

În 1980 aproximativ 84000 oaspeţi străini şi din ţară au vizitat Sovata.

În anii 80 fondurile alocate din ce în ce mai reduse au contribuit la degrardarea staţiunii, aceasta devenind din ce în ce mai neglijat.

După 1990 viaţa din Sovata ia un nou avânt datorită privatizării. Mai multe hoteluri intră în posesia investitorilor mari, are loc reânnoirea centrului de tratament pe lângă Lacul Ursu, mediul lacurilor va fi remediat asigurând astfel posibilităţile turismului medical de calitate.

Lacuri sărate

În prezent există la Sovata şase lacuri sărate mai importante şi două lacuri de apă dulce. Lacurile sărate sunt Lacul Ursu, Lacul Negru, Lacul Mogyórosi, Lacul Rigó, Lacul Zöld, Lacul Vörös. Lacuri cu apă dulce sunt Lacul Piroska şi Lacul Édes.

Lacul Negru
Este cel mai vechi lac sărat care mai există şi astăzi la Sovata şi care s-a format datorită unei surpări de ocnă de sare în 1710, se găseşte la o altitudine de 501 m, suprafaţa este de 3400 mp, cea mai mare adâncime este la 7 m, conţinutul de sare este de 277 %.

Lacul Mogyórosi
Este lacul geamăn al Lacului Ursu care oferă posibilităţi oprtune scăldării şi care s-a format într-o dolină de o frumuseţe unică. Forma suprafeţei se aseamănă cu o potcoavă, suprafaţa este de 3619 mp, cea mai am re adâncime este la 7,4 m.

Lacul Rigó

Este cel mai tânăr lac de dolină care se găseşte la Sovata.

Lacul Zöld, Lacul Vörös

Sunt lacuri în vecinătatea Lacului Ursu, toate formate deodată. Numele lor provine de la culoarea apei acestora. Sprafeţe: Lacul Zöld 21000 mp, Lacul Vörös 5000 mp, adâncimi: 1-2 m, conţinutul de sare depăşeşte 200 %.

Lacul Piroska
S-a format la sfârştul anilor 1980 din precipitaţiile acumulate în locul vechii mine Piroska. Apa acestuia este dulce întrucât datorită grosimii stratului de depunere apa nu a atins stratul de sare. Suprafaţa lacului este de 2300 mp.

Lacul Édes

Se găseşte pe Vârful Zoltán la o altitudine de 530 m, suprafaţa este de 884 mp, apa lacului este dulce datorită stratului de depunere din fund.

fly-go.ro
fly-go.ro
fly-go.ro
fly-go.ro