În ceea ce priveşte geneza, numeroase însemnări ne stau la dispoziţie. Aspectul unic al lacului este că vorbim despre unicul lac la care datele referitoare la geneză se cunosc cu precizie, adică 27 mai 1875.

Această dată a fost hotărâtă pe baza procesului-verbal înregistrat la notarul public de către Dr. Lengyel Béla, document prezentat la
Budapesta în 1898. Procesul-verbal a fost întocmit în 30 octombrie 1897 care conţine mărturia unui localnic din Sovata şi a doi paznici de sare.
„Cercetarea la faţa locului s-a desfăşurat în anii 1873-1874, iar în anul următor, adică în vara anului 1875 – îmi amintesc era tocmai ziua Domnului – eram împreună cu răposatul Simon András, tovarăşul meu de paznic de sare cu care culegeam fânul pe câmpul aflat în fundul Lacului Illyés. Înainte de amiază, la ora 11.00 au apărut din norii repede adunaţi averse însoţite de furtuni năprasnice, cele două pârâuri dinspre Munţii Cseresznyés s-au umflat sperietor şi au luat fânul adunat de noi ducându-se sub Muntele Zoltán. După ce furtuna s-a liniştit a observat că apa nu a curs, ci în locul unde s-a adunat, s-a format un lac imens. Consider că apa niciodată nu s-a dus de acolo, dinpotrivă s-a tot înmulţit şi încet şi-a căpătat forma de astăzi.” Toate aceste informaţii putem afla din procesul-verbal al comitetuluide verificare a genezei lacului.

Originea lacurilor sărate din Sovata  se află în strânsă legătură cu apariţia pe suprafaţă a sării şi cu vechea exploatare a sării, lacurile formându-se în doline sărate în urma prăbuşirii minelor, a dizolvării uşoare a sării, precum şi în urma infiltrărilor.

Teritoriul lacului de astăzi a fost cunoscut cândva ca Groapa lui Pálné, presupunând că în acest teritoriu s-au format de mai multe ori lacuri sărate.

Înaintaşul Lacului Ursu a fost Lacul Alb, al cărui dig s-a surpat în anii 1850.

Procesul formării lacului a fost declanşat de o rupere de nori, de surparea păşunii aflate în locul lacului şi de închiderea absorţiei de apă astfel formate.

Mişcarea sării care a condus la surparea păşunii, a început deja în 1860, însă Lacul Ursu şi-a căpătat forma asemănătoare celei de astăzi într-o perioadă de 6 ani, adică între 1875 şi 1881. Trebuia să treacă mai mulţi ani, întrucât surparea bazinului lacului s-a desfăşurat în mai multe etape şi nici pârâurile care s-au vărsat în lac nu  au umplut imediat bazinul.